Big word. Big impact. Si asa mai departe. Ideea principala e ca, de fapt, cuvantul nu reprezinta nimic. Sentimentul in sine si ideea de a avea incredere in cineva este mama si tata unei relatii de prietenie, amicitie, colegialitate samd. Am o serie de ganduri .. nu stiu daca sunt intrebari asupra acestui subiect sau daca sunt lucruri concrete, pareri de-ale mele, batute in cuie si cimentate pe veci.
Am observat in ultimii ani (de cand mi-a crescut capacitatea creierului, deci rezulta ca gandesc), ca multa lume evita sa aiba o deplina incredere in una sau mai multe persoane. Intr-un fel ii inteleg. De ce? Pentru ca omul are tendinta sa se protejeze. Asa ca atunci cand are ceva pe suflet sau in gand, nu impartaseste cu amicii lui sau cu prietena, tocmai pentru a se feri mai tarziu de eventuale expuneri .. pentru ca nah, nu toate prieteniile dureaza la nesfarsit. Si nu stii niciodata cand cineva isi baga picioru-n intimitatea ta si te arde unde te poate durea mai tare. So, o putem numi legitima aparare si atunci e de inteles de ce unii actioneaza astfel. Pe de alta parte, astfel de persoane sunt un bun tipar pentru nebunul cu acte in regula. Din propria-mi experienta (si a altora), am ajuns la concluzia ca orice te deranjeaza, orice te macina, merita spus .. pentru ca te simti muuuuuult mai bine. Just like when you eat a pizza (intelegeti voi subtilitatea).
Cati dintre voi aveti pe cineva in care aveti incredere deplina? (nu spuneti mama si tata ca ma supar :P) Cei care nu au, ii rog sa se inscrie pe viitor pentru obtinerea liniei rosii pe buletin. Pe restu ii intreb: ce v-a facut sa aveti incredere in persoanele respective? Din punctul meu de vedere, increderea e ceva ce se incredinteaza numai unor persoane .. si anume, celor care merita. Cum stiti care merita, depinde de voi. Personal sunt adeptul faptelor si nu vorbelor. Prefer sa-mi demonstreze cineva ce zice, decat sa il cred pe cuvant. Desi, exista si exceptii (la mine sunt putine .. dar sunt!). Boon. Dar daca sunteti cei carora li se acorda incredere? Cum tratati situatia? (ma simt ca la psiholog) Oricum ati trata asa ceva, ideea-i ca daca NU poti sa-ti tii gura sau nu ai nevoie de o astfel de … “responsabilitate” pe umeri, e mai bine sa ii zici din timp persoanei, pana nu dai chix.
Ultimul meu gand e: ce simtiti atunci cand cineva in care aveti incredere .. nu are incredere in voi? Cand demonstrezi ca poate sa aiba incredere in tine .. si totusi ceva il trage in spate pe respectivul. Sa fie iarasi frica/teama de expunere? Hmmm, nu se potriveste situatia. Cu totii ne speriem si la toti ne este frica. De fulgere, de ace, de gandaci mici si negri, de baba dubasha de la 3, samd. Dar cine se sperie de o ploaie de vara? De ceva ce poate sa semene la inceput a furtuna, dar in esenta e total altceva, total opusul? .. Eu prefer sa cred ca nu exista astfel de persoane, desi de-a lungul timpului i-am intalnit ..
Well, poate am deviat de la subiect. Sau nu? Poate am scos ceva prea inteligent sau prea absurd in randurile astea. Alegeti voi, eu plec. Nu trageti concluzii stupide de ce am scris asta. E doar un gand si e o problema pe care am vazut-o la multi. Sunt curios altii cum vad ideea de incredere .. sa vad unde au gresit altii sau unde nu. Biz, don’t tag this post lame, or I’m gonna kick ya law ass :). Si dupa cum ziceau cei de la Guns (sa las si eu ceva inteligent p’aici): All we need is just a little patience …