Despre Viata si Durere-n Cur

Presupun ca despre ambele boli stiti cate ceva. Viata e atunci cand respiri, vezi, auzi, vorbesti si umbli. Durere-n Cur e atunci cand nu pui pret pe nimic din jurul tau, doar pe viata ta. Dar si aici sunt exceptii. Aceste doua boli caracterizeaza, de fapt, omenirea. Ne nastem goi si inocenti si ne imbolnavim inca din prima clipa de Viata, boala de care scapam doar cand murim. Sau atunci cand intalnim oameni blonavi de Durere-n Cur. Dupa cum stiti, aceasta boala se mai gaseste si sub alte denumiri: Indiferenta, Miserupism, Prostie (o forma de Durere-n Cur involuntara, doar pentru cei care s-au nascut asa) etc.

Partea trista este ca, cel putin pana acuma, nu s-a gasit un leac care sa scape omul de aceasta boala, permanent. In alte tari exista tratamente, ce-i drept, dar cel care aplica tratamentul trebuie sa aiba minte si bun simt. Asa ceva nu gasim inca in Romania. Cel putin la nivelul care, momentan, conteaza, care face diferenta: omul politic si gasca lui de piticoti. Ca sa fiu mai explicit, cititi asta. Nu e o poveste fericita, din pacate, dar e adevarata. Pe mine m-a pleznit serios treaba fara sa fiu nevoit sa fiu acolo sa vad aceste lucruri. Va dati seama ce impact ar avea daca ati fii martori la asa ceva? Si atunci stai si te intrebi: de ce nu face nimeni nimic? Pentru ca toata lumea e bolnava de Durere-n Cur. Nu e nimeni in stare sa ia atitudine, nimeni care POATE sa faca ceva, nu face. Alte tari de ce au putut lua atitudine? Noi de ce nu suntem in stare? De ce preferam sa ne plangem de mila, sa intoarcem spatele in astfel de cazuri si sa fim maniosi din cale-afara sau sa punem piciorul in prag doar atunci cand ni se intampla si noua o nedreptate? Doar atunci stim striga! Pana atunci, stam in comfortul caminului nostru, ridicam din umeri cand vedem o nedreptate, si trecem mai departe.

Stau si ma gandesc la momentul in care se va lua atitudine. Si stiu ca e departe acel moment. De ce? Pentru fiecare familie sau individ trebuie sa fie nedreptatit ca sa miste un deget. Toti trebuie sa dea cu capul de pragul de sus, pentru ca nu suntem in stare sa invatam de la altii sau sa deschidem ochii sa vedem ce e in jurul nostru. Prostia si hotia e in floare si va fi mereu, pentru ca se alimenteaza cu indiferenta noastra. O sa ajungem o natie de oameni cu umeri lati, pentru ca asta stim: sa ridicam intr-una din umeri.

Cred ca v-am plictisit destul si am scris si degeaba. Presupun ca va intrebati: si noi ce sa facem? Nimic. Ridicati din umeri si mergeti sa prindeti ultimul epsiod din „Nora pentru mama” sau ce naiba mai e la televizor in ziua de azi ..

Anunțuri

7 răspunsuri to “Despre Viata si Durere-n Cur”

  1. first, hello :). second: inafara de a scrie postul asta, tu ce atitudine iei?(practic vorbind). stiu ca poti si ca vrei, dar care e? … sunt doar curioasa :)

  2. Hello indeede-o :)

    Stiam ca urmeaza si intrebarea asta, dar nu stiam de la cine s-o astept :) De fapt, cred ca o asteptam de la toata lumea. Nu pot spune ca sunt mai diferit de restu indiferentilor, pentru ca nu am luat atitudine la modul evident. Dar faptul ca ma scoate din sarite cand un handicapat imi taie calea (in trafic) doar ca asa vrea el si ca poate, sau unu care trece pe rosu, again, pentru ca asa vrea el, e un inceput. Faptul ca imi pasa cand citesc/vad/aud astfel de cazuri precum cel din link, e si asta un inceput si e ceva diferit fata de restul care ridica din umeri si zic: nasol, da nu-i problema mea.

    Faptul ca scriu despre lucrurile astea, nu mai e un inceput. E o continuare. E ceva, nu e altceva ce poate fi trecut doar cu vederea (de aia nu trebuie sa excluzi acest fapt cu „in afara de a scrie .. ” :) ). Din pacate nu sunt in stare sa si fac, literalmente, ceva care sa conteze, pentru ca pur si simplu nu pot. Iar daca ar fi sa incerc, sa adun popor sa facem impreuna ceva, presupun ca stii care ar fi output-ul: o masa de ignoranti ridicatori din umeri care mi-ar spune ca nu e problema lor. Putini ar fi cei care ar raspunde pozitiv. Prea putini pentru a conta.

    Ah, si eu nu ma uit la „Nora pentru mama” :)).

  3. Futurologu' Says:

    Nu minti, te-am vazut ca esti in fan clubul „Nora pentru ma-ta” :)
    In al doilea rand, toata problema nu se rezolva prin revolutii, fiindca nu se pot face revolutii pentru orice. Mai mult, parerea mea e ca nu e un caz in care pe nimeni nu intereseaza ca niste cretini circula cu viteza fiindca schumacher, sena si fisichella la un loc nu au atata talent cat ei in a conduce masini. Cred ca statistic (si aici doar speculez, dar sunt aproape sigur ca nu sunt departe de adevar) 80% din accidente sunt pentru ca: 1. Viteza mare = pierdut control volan/neluat curba – ciocnit copac/casa/altii; 2. Depasire oricand si oriunde; 3. Baut 1L Votca = condus mai bine in imaginatia soferului. Daca suferinta ar fi exclusiv a tampitului care incalca regulile ar fi ok. Unde o fost prost sa il doara. Sa se invetze minte, daca mai traieste pentru a se invatza minte.
    Concluzia: noi nu putem sa ne luam dupa ala sa il luam la bataie sau asa ceva. Eventual, suni la 112 sau alt numar general de politie si zici ca pe DN 1 de ex, dupa localitatea x ai fost depasit de un cretin cu BMW X5 care gonea si consideri ca ar trebui sa il astepte pe undeva un echipaj de politie. Problema de fapt la noi e si lipsa unor drumuri speciale pentru gonit (adica autostrazi). Acolo nu poti depasi, poti goni destul de tare incat sa nu te grabesti cu 250 km/h. Si e evitat 100% problema calcarii pe vreunul prin vreun sat. Eu sunt rabdator cand conduc, dar si pe mine ma enerveaza ca tot la 3 km sa reduc de la 90 la 50 si tot asa. Mai ales ca treci prin sate prin care nici gaina nu e pe drum.
    Politia isi face si nu treaba. Cateodata e si vina soferilor, fiindca daca vad echipaj semnalizeaza cu farurile pe restu. Si daca un vitezoman scapa astfel de filtru, la 2 km poate omori pe oricine fiindca nu a fost oprit si amendat serios/luat carnet (daca e peste 100 in localitate). Eu am inceput sa nu mai semnalizez altora echipajele. Fiecare pe aia a lui, daca ai depasit platesti. Cand am depasit (de obicei maxim 10 km peste limita) am platit (de vreo 2 ori). Asa mi se pare si corect.

  4. In primul rand, da e o tendinta de prostie maxima si miserupism printre oameni, da asta e din totdeauna.. si oriunde mergi. I know. E fiecare pentru el si toti petru toti… aici e diferenta. Cand e vorba de o greva, de un manifest, de ceva ce pe toti ne afecteaza intr-o oarecare masura… strigam. Dar nu in cazul unei tari in care cuvantul a fost luat… suprimat, pot spune(suprimé) pentru o bucata buna de vreme. Oamenii nu stiu sa fie uniti si nu stiu sa ia decizii impreuna, nu stiu sa se ajute, nu e doar indiferenta care troneaza la noi, e lipsa de cunostinta.. altfel spus cum ziceai tu prostia…mai rau e ca e o prostie naiva. Nu avem cultura dezvoltata pentru a face ceva impreuna.. si asa fiecare pentru el(la modul ineficace). In alte socitati, straine, indiferenta e in floare si asa va fi mereu,dar e vorba de o indireferenta sociala, fiecare pe pielea lui, fiecare face pentru el si pentru curu lui;impersonalitate, rigiditate, formalitate si mai ales fatarnicie, interes si ipocrizie. Dar au fost asa educati , invatati, sa fie toti impreuna pt popor si pentru binele colectiv. Daca ceva ii motiveaza, e spiritul de turma, dar singuri, sunt vulnerabili. Si de ce, pt ca au stat cu fundu-n puf. Noi suferim, oamenii sunt mizerabili, nu au de unde sa dea bunavoie si compatimire… Pesti pe uscat, disperati ca nu reusesc sa respire… Au foarte putina putere si foarte multe probleme. Prea multe pt a sesiza problemele altora… indispus, „bolnav”, vrei doar sa te faci tu bine… ceea ce cred ca e putin normal… Si „revolutia”, contrat modului in care ea se formaza, trebuie sa inceapa de sus la noi… Noi, cei de rand, studentii „tormented” de probleme existentiale cotidiene, cei care suntem cam la rascruci de drumuri, intre copil(care nu stie ce si cum se intampla defapt in lume) si cei care stiu prea bine…si sunt satuli, prea satuli pt a face ceva pt cel de langa. Spiritul e foarte bun, dar avem prea putina putere… zic eu. Cel putin deocamdata…

    ow, si ce naiba e „Nora pentru muma” asta??? is io chiar asa outdatata, sau e ceva chiar penibil si mai bine ca nu stiu :D

  5. cat desprea post… kinda speechless, e revoltator si tu care citesti ce poti face decat sa iti iei orice precautie cand conduci… dar ma gandesc, ca sooner or later, fiecare plateste pentru nishte greseli majore… ar trebui inceput prin a se constientiza asta… prin a fi capabil de se a pune in pielea celuilalt..cale lunga… am putea incepe prin a ne face autostrazile alea imbecile.. si poate ca ar fi deja o problema in minus… dar sa ne gandim daca tot vorbeai despre alte tari…care au sigur o gramada de autostrati, cati, de exemplu, ucigasi in serie sunt…
    poti sa inlaturi putin posibilitate de a se intampla.. da nu si siguranta ca nu se va intampla niciodata…

    polemica exista, eu ce pot face e sa fac masini teleportabile, in caz de alerta de accident, ai disparut.(glumesc, evident),dar de aia is la design..sa rumeg :P
    Dar defapt ce se poate face, si e fezabil, e ca masina, si mai ales motorul si legatura cu rotile sa se opreasca in momentul detectarii a unui obiect aflat la 50 de metrii frontal masinii si emiterea unui signal anuntand ca se va opri pt ca cel din spate sa fie informat… ;) sunt solutii practice… dar mai greu e cu mentalitatea… ow well… just a thought.
    (ioi gata cu scrisu) :p

  6. Imi plac ideile tale. Sunt geniale.

  7. Subscriu la ideile tale. Sunt geniale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: